După cum ştiţi, în prezent în România este nevoie ca la înfiinţarea unui partid să existe 25.000 de membri-fondatori din 18 judeţe. Adică 1,25 de membri-fondatori la 1.000 de români pentru înfiinţarea unui partid politic.
Pragul este imens raportat la statele membre UE, spre exemplu în Polonia, la o populaţie de aprox. 38 mil de locuitori este nevoie de 3 membri fondatori susţinuţi de 1.000 de cetăţeni. În Italia, la o populaţie de aprox. 60 de mil. de locuitori aste nevoie de 3 membri-fondatori. Portugalia se apropie de noi, dar tot la distanţă rămâne. Acolo este nevoie de 7.500 de membri-fondatori la o populaţie de aprox. 10,6 mil. de locuitori. Asta înseamnă că este nevoie de 0,7 membri-fondatori la 1.000 de portughezi pentru înfiinţarea unui partid în ţara muzicii Fado.
Salut aşadar iniţiativa domnului Cernea (punctual şi cu menţiunea că îmi menţin poziţia că ar fi fost moral să-şi dea demisia din Parlament dacă a fost ales pe lista USL şi ulterior a părăsit formaţiunea) din câte ştiu mai există o iniţiativă în acest sens din partea PDL (curios cum brusc devin unii îngrijoraţi de praguri, cifre, susţinători, atunci când ajung în opoziţie-este altă discuţie).
Să revenim. Ieri Cernea era în Comisia de discutare a legii, iar senatorul Darius Vâlcov (PSD) de la Olt, i-o taie lui Cernea. Mai fac o paranteză: Dl. Vâlcov a fost preşedintele Comisiei de investigare a problemei de mediu generată de exploatarea cu cianuri de la Roşia Montană, în toamnă. Am fost atunci la prima întâlnire a Comisiei şi am filmat toată întâlnirea. Dl. Vâlcov avea atunci menirea de a direcţiona discuţia pe un curs favorabil investiţiei de la Roşia Montană. Închei paranteza.
Deci Senatorul Vâlcov i-o reteză lui Cernea:
„Ce vreţi, domnule Cernea, ca fiecare nebun să îşi facă partid?” Sursa: Facebook Cernea Remus.Cu alte cuvinte: Dreptul de exercitare a politicii în cetate nu este pentru toată lumea, ci doar pentru noi, restul ”ciocul mic!”.
Odată ajunşi în acest punct în care drepturile fundamentale ale fiecăruia dintre noi nu sunt recunoscute de un reprezentant al cetăţenilor iar implicarea politică este etichetată ca o ”nebunie” pot continua şi eu cu câteva deja foarte posibile, perfect-legitime întrebări, la care domnul Vâlcov poate reflecta în tihnă, pe banii noştri:
1. Ce vreţi domnule, ca fiecare nebun să îşi facă firmă? Asta vreţi, să facă bani, afaceri cu alţi nebuni?
2. Ce vreţi domnule, ca fiecare nebun să îşi facă o asociaţie neguvernamentală? Să activeze civic? Să iasă în stradă?
3. Ce vreţi domnule, ca fiecare nebun să picteze, să scrie la ziar? Vreţi să meargă la mare în vacanţă?
