Acțiune și re-acțiune sau cum dai un pumn și primești înapoi o revoluție.

Vreau să expun o lege simplă: Orice acțiune naște o re-acțiune. Legea se aplică și când acțiunea este a establishement-ului asupra societății românești. Pentru că din păcate acum sunt două lucruri opuse: Politicieni contra societatea românească. Ei nu mai fac parte din ea.

Acțiune: Gazele de șist.
Exploatările gazelor de șist prin metoda fracturării hidraulice înseamnă că o mare parte din suprafața țării este concesionată companiilor străine, fără consultare publică, fără legislație de mediu, fără o analiză asupra modului în care se afectează resursele de apă, modul de trai și înfățișarea comunităților rurale. La comandă, brutal. Politicieni împotriva românilor. În fața acestei invazii de tip neo-liberal (dar nu numai occidental pentru că inclusiv companii rusești sunt la masa negocierilor resurselor noastre) fără respect față de om și natură, societatea civilă din România s-a trezit și a trecut la contra-reacție: se organizează.

Paranteză - scurtă imagine a supra-societății românești
Presupun că aș fi pe o poziție, să spunem supra-politică în România (nu-mi fac iluzii că oamenii de la televizor iau toate deciziile în țara asta). Nu m-ar interesa decât liniștea și amorțeala societății, pentru realizarea liniștită a scopului: Vânzarea, hăcuirea țării pe bucăți. Obținerea de avantaje și bani, în același timp cu ascunderea faptelor și menținerea societății per ansamblul său, în ignoranță, pentru că nu-i așa, cu cât știu mai mulți, cu atât trebuie împărțită prada în mai multe părți. Plus liniștea socială este de dorit în aceste situații. În acest sens nu aș face decât: 1. Să asmut continuu, prin mesaje și acțiuni punctuale, diverse categorii sociale, unele împotriva altora. Țiganii împotriva românilor și invers, unguri împotriva românilor și invers, atei împotriva credincioșilor și câteodată invers, etc. Unde există un grup social, acesta trebuie identificat și asmuțit împotriva unui alt grup social. Inclusiv jandarmi împotriva protestatarilor. Ca o paranteză, jandarmilor le este inoculată programat o imagine pre-definită a protestatarului. Protestatarii nu mai sunt indivizi ci doar hipsteri, puși pe scandal, drogați, etc. Pentru că dacă protestatarii ar fi oameni, jandarmii nu ar mai putea lovi cu sârg și fără mustrări de conștiință. Să nu uităm în același timp că jandarmii sunt simpli executanți, un instrument, nu sunt cauza relelor în țara asta, iar sentimentele ostile împotriva lor nu sunt în nici un fel justificate.
2. Crearea unei false societăți civile - ONG-uri cu președinți mai mult sau mai puțin sub acoperire, cu misiune precisă de a monopoliza protestul pe o anumită zonă socială.
3. Bariere administrative sau de altă natură pentru accesul în cercul politicii. În România este nevoie de un număr enorm de semnături, de ordinul a sute de mii (și o dispersie teritorială) pentru a realiza un partid politic (în alte țări, spre exemplu în Italia sau Belgia este nevoie de 2000-3000 de semnături, fără dispersie. 
4. Crearea unei false libertăți a presei prin ridicarea unor bariere enorme (nu numai bănești dar mai ales administrative) la intrarea pe piață a televiziunilor ori a ziarelor de tiraj mare. De fapt presa și televiziunile centrale au fost încă de la început create spre a realiza scopurile unor grupuri de interese.

Bunica la protest. Sursa: facebook

Înapoi la gaze: Reacțiune
Cercurile vicioase 1-4 de mai sus se rup acum pentru că orice acțiune are și o reacțiune iar în prezent există ascendentul comunicațional dat de internet. Lovești, vei fi lovit înapoi cu o forță egală este valabil doar în mecanica lui Newton, în mecanica socială, o lovitură dată comunităților locale prin intruziune barbară asupra proprietății și apei potabile din subsol, conduce la trezirea societății românești. Am văzut o imagine emblematică, cu  o băbuță, sprijinită în baston: ”Știi că e ceva în neregulă cu guvernul țării tale atunci când îți iese bunica la protest”. Nimic mai adevărat, lovitura dată țării de către proprii politicieni, simple marionete ale companiilor străine, conduce la reorganizarea pe plan local în grupuri de acțiune locală. Retragerea către atomul indestructibil al societății: Comunitatea locală. Nuca tare a societății. Așa va arăta  societatea post-industrială: comunități locale organizate, puternice, interconectate cu ajutorul noilor tehnologii, cu centre de resurse. Ușoare, adaptabile, învață ușor acționează instant. Iar protestul se va deplasa și el în același mod, devastator pentru politicienii actuali incapabili să se adapteze.

Epilog
Scriu aceste rânduri pentru că știu, această stare de fapt nu mai poate fi schimbată. Ați împins la Pungești, dragi politicieni (sau ați fost forțați să împingeți) un bulgăraș mic de zăpadă care va crește pe măsură ce se rostogolește la vale, care o să vă zguduie lumea voastră călduță de la centru și care în cele din urmă vă va mătura. Societatea se trezește, amorțeala a trecut. Vă mulțumesc din suflet că ne-ați lovit!

Alături de Erdogan

Evoluția evenimentelor

Nu insist prea mult, totul a început ca un protest pașnic al unor tineri față de inițiativa guvernului de a transforma Parcul Gezi din Istanbul în complex turistic ce va cuprinde, printre altele și un mall. Se intenționează revitalizarea și valorificarea turistică a cazarmei otomane Topcu Kișlasi.

Parcul Gezi-Istanbul. Stânga-sus cazarma otomană ce se afla inițial pe amplasament. Dreapta-sus situația actuală. Jos-proiectul propus

Cum se întâmplă frecvent, protestul tinerilor ecologiști este preluat, denaturat și folosit de militanții secularismului turc sau al pseudo-valorilor occidentale ca instrument de luptă împotriva premierului Erdogan. Poliția intervine în forță, să nu uităm totuși că suntem la Istanbul, printre ”protestatari” se află suporterii echipelor Galatasaray, Fenerbahce ori Beșiktaș, recunoscuți pentru agresivitate, care de această dată nu se mai luptă între ei ci împreună, cu forțele de ordine.

Escaladarea controlată a protestului

Mass-media internațională a relatat pe larg, punctând decisiv cu fotografii lacrimogene. La figurat și la propriu, deoarece poliția a folosit în mod generos spray-ul cu piper.

Care sunt ”păcatele” lui Erdogan

Personalitate carismatică, cu largă popularitate, profund tradiționalist, ancorat în nevoile Turciei profunde, premierul Recep Tayyip Erdogan se află acum la al treilea mandat. Lider al Partidului pentru Dreptate şi Dezvoltare, a condus Turcia pe calea progresului încă din 2002 de când a preluat puterea. Voi enumera doar câteva dintre realizările sale:

• A scos țara din recesiune prin aplicarea reformelor de stimulare a afacerilor și a investițiilor străine. Turcia a avut în medie, de la venirea sa, o creștere a economiei de 7,3% pe an (Sursa: http://www.telegraph.co.uk). Iată cum arată PIB-ul Turciei, de la venirea lui Erdogan. Este făcută comparația cu România iar atenție, valorile sunt raportate constant la valoarea dolarului din anul 2000, cu această ocazie putem vedea că PIB-ul României nu a crescut semnificativ în ultimii 10 ani, creșterea de PIB în cazul nostru fiind anulată de deprecierea monedei naționale, lucru care nu s-a întâmplat în Turcia:
   
  
• A aplicat intensiv reforme de creștere a calității în educație și de dezvoltare a resurselor umane. Spre exemplu, nu este o întâmplare că în București, cel mai bine cotat liceu privat are proprietari turci;
• Susține economia prin investiții masive în infrastructură. La Istanbul s-a demarat construcția celui mai modern aeroport din lume, acesta va avea o capacitate aprox. 100 mil. pasageri pe an. Ca o comparație, Otopeni va avea, după dublarea capacității, o capacitate maximă de aprox. 12 mil. pasageri pe an. (Sursa: wall-street.ro);
• Reformele conduse de Erdogan au redus dependența de capitalul străin ÎN TOTALITATE. Turcia avea o datorie la FMI în 2003, de aprox. 23 mld. dolari. de atunci a plătit toată datoria și s-a transformat în creditor al FMI. (Sursa: Business24.ro). Întâmplător sau nu, Turcia a plătit ultima rată la FMI pe 14 Mai 2013. În comparație, România are de plătit 20 mld. de dolari până în 2016. (Sursa: Știrile Protv)

• Din aceeași categorie a măsurilor menite să reducă dependența de capitalul străin face parte și politica lui Erdogan de atragere a banilor pe care turcii îi plasează în străinătate. Astfel, toți cetățenii turci  ce vor repatria economiile  până la 31 iulie anul acesta, vor beneficia de o reducere a taxelor de la 35% la 2% taxa percepută de stat la repatrierea averilor deţinute în străinătate. Se apreciază că vor intra în Turcia 100 mld. de dolari din această facilitate fiscală. (Sursa: Bursa.ro);

Este cred, destul de clar că astfel de măsuri nu îi pot asigura și popularitatea pe plan internațional, în prezent independența financiară a unei țări este privită ca o amenințare directă la adresa lumii occidentale pentru că nu mai există metode coercitive de acțiune împotriva unei națiuni.

Lupta dintre tradiție și secularizare în Turcia

Ultimul sultan turc, Vahideddin (Mehmet VI), părăsește reședința sa, palatul Dolmabahçe din  Istanbul în 1922, este declarat ”persona non grata” și pleacă in exil împreuna cu familia. Dinastia otomană dispare. Anul următor, la 29 octombrie 1923 ia naștere Republica Turcă iar Ataturk  începe reforma de secularizare și laicizare (de inspirație iluminist-masonică - el fiind mason) a țării.

Ultimul sultan otoman părăsește palatul. Sursa: Wikipedia

Profund tradiționalistă, Turcia nu putea fi ”modernizată” cu ușurință, iar Ataturk instituie ca garant (câine de pază) al laicității statului  Armata, instaurând în locul dinastiei otomane alungate din țară, dinastia militară a generalilor de armată.

Această nouă dinastie militară este ruptă de abia în Iulie 2011, când  reprezentații elitei militare turce și-au dat demisia din structurile de conducere, în urma dejucării planurilor lor de către Erdogan. Printre demisionari, Șeful Statului Major al forțelor armate ale Turciei, generalul Isik Kosaner, și comandanții infanteriei, marinei şi forțelor aeriene, ș.a.(Sursa: Realitatea.net). Alți 42 de generali  au fost încarcerați ca urmare a participării la un complot început în 2003, imediat după preluarea puterii de Erdogan și care viza răsturnarea guvernului Partidului Justiției și Dezvoltării . Complotul ar fi presupus aruncarea în aer a unor moschei şi provocarea unor tensiuni cu Grecia, pentru a aduce haos politic în ţară şi a justifica o preluare a puterii de către armată. Armata susține însă că erau doar scenarii de pregătire, pentru a preveni o eventualitate tulburare politică. (Sursa: Război întru Cuvânt).

Premierul Erdogan (stânga) Vs. Kemal Ataturk

În politica internă, primul ministru are o poziție clară pro-viață,  afirmând de mai multe ori că AVORTUL ESTE O CRIMĂ și că ”uciderea unui copil în burta mamei este totuna cu uciderea lui ulterioară nașterii”. De asemenea promovează o legislație care pune în valoare valorile tradiționale ale Turciei și educația corectă a tinerilor - a promovat măsuri împotriva băuturilor alcoolice prin interzicerea reclamelor la acestea și  vânzarea lângă școli sau moschei și interzicerea băuturilor alcoolice la vânzare în magazine  între orele 10 pm - 6 am. Este de menționat că vânzarea băuturilor alcoolice este permisă în restaurante și baruri, deci nu este o interzicere de tip radical-islamic ci una educativ-corectivă. Chiar dacă pentru noi, poate părea o măsură strictă, trebuie precizat că în lumea islamică consumul de alcool este privit mult mai restrictiv. Bineînțeles, grupările radical-feministe și cele care promovează pseudo-valorile occidentale (printre care consumul de alcool de pe băncile școlii, așa cum se întâmplă în statele occidentale), organizații sponsorizate din afara țării, sunt acum în stradă strigând că vor parc și spațiu verde în Istanbul.

Observăm că primul ministru turc nu are mulți prieteni, nici în țară nici în afara ei, în afară de Turcia tradițională, profundă, care i-a acordat trei mandate de prim-ministru până acum. Însă Turcia, ca și România, este din fericire ancorată în mediul rural (40% din populație locuiește la țară) cu singura diferență că Turcia rurală este profund tradiționalistă, iar aici încrederea în măsurile care s-au dovedit de succes ale lui Erdogan, este deplină.

În loc de rezumat
Premierul turc a reușit să articuleze o politică sustenabilă de dezvoltare a țării pe scheletul valorilor tradiționale, așa cum nu a mai reușit nimeni în istoria modernă a țării. Modelul turc de dezvoltare economică este dat ca exemplu de oficialii BERD (Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare) economistul șef al instituției, Erik Berglof, a lăudat măsurile de stabilitate ale guvernului Erdogan felicitând o ”aterizare lină” a economiei turce după criza economică, cu ocazia întâlnirii anuale ce a avut loc la Istanbul pe 10 mai anul acesta. (Sursa: The Wall Street Journal).

Pe plan internațional, premierul turc a promovat o politică externă demnă , țara sa  dispunând de a doua forță militară din NATO, după SUA, lucru ”recunoscut” și de Obama care a făcut aici  prima sa vizită externă după ce a preluat mandatul de președinte și prin realizarea unei complete independențe financiare a țării de împrumuturile externe.

Poziția sa tradiționalistă în problemele etice i-a atras eticheta de ”radical-islamist”, asemănătoare celei de ”ultra-ortodox” promovată și de unele restrânse și nereprezentative cercuri pro-occidental anti-umane din România. Este o manipulare verbală deja cunoscută, promovată de mass-media main-stream din țările așa-zis dezvoltate.

Premierul Erdogan este un turc mândru de istoria țării sale (la turci istoria a fost preponderent imperialistă și și-o asumă) așa că restaurarea cazarmei militare de la Topcu Kișlasi are o valoare simbolică, mai presus de cea comercială. Apărătorii parcului - și mă refer aici strict la militanții ecologiști, nu și la cei ce au deturnat ulterior protestul lor  - trebuie să țină seama că pe amplasament s-a aflat inițial o cazarmă, o construcție cu o valoare istorică deosebită, dărâmată de Ataturk. Deci prima utilizare publică a spațiului a fost de cazarmă. Și vin cu următoare situație ipotetică: Să presupunem că în locul Halei Matache se construiește un parc. Apoi, după o vreme, se propune un proiect de reconstrucție a Halei Matache, după proiectul original, pe amplasamentul inițial. Care ar fi poziția celor două tabere civice din București, respectiv apărătorii monumentelor-simbol ale orașului și apărătorii spațiului verde? Voi cum vă poziționați? În situația dată o soluție arhitectonică ar putea fi amenajarea unui spațiu verde în curtea interioară.

Stânga sus - fațada originală a cazarmei otomane Topcu Kislasi. Dreapta-sus imagini de la demolare. Jos-proiectul de fațadă propus.

Erdogan este un bărbat de stat ce va construi ”cazarma” cu sprijinul Turciei profunde, tradiționale, iar modelul său de lider ancorat în nevoile țării este unul de urmat și de oamenii politici din România, care au uitat de mult să se gândească la țara lor sau, și mai important, să facă istorie.

Primul ministru turc, Recep Tayyip Erdogan, pe 10 mai 2013, la întâlnirea anuală BERD, ce a avut loc la Istanbul. Sursa: The Wall Street Journal