În prezent conceptul mediul virtual este folosit pentru a descrie complexul de activități și interacțiuni în on-line, pe internet, care spre deosebire de activitățile din lumea fizică, nu acționează direct asupra materiei ci are o acțiune directă asupra ideilor, imaginilor, conceptelor-pe care le propagă, le modifică, le nuanțează. Și creează altele de același fel.
Astfel ia naștere o nouă realitate deschisă acum 550 de ani, odată cu folosirea presei tipografice pentru reproducerea în masă a cărților, dar cu un grad superior de interactivitate față de lumea cărților, dată de posibilitățile tehnologice actuale.
În lumea virtuală poți schimba ușor idei, concepte, imagini, poți citi, te poți juca, poți virtual-interacționa cu alții ca tine, poți să plătești facturi și să virtual-călătorești.
Virtualitatea acestei noi realități vine însă cu niște costuri pentru oameni, altele decât cele financiare, date de necesitatea achiziționării tehnologiei de operare. Sunt costuri umane, date de modificarea felului de a acționa și inter-acționa.
Pentru că în mediul virtual indivizii sunt avataruri adică proiecții de personalitate, există, mai ales în rândul tinerilor, dar nu exclusiv, modificări comportamentale. Modificările comportamentale vizează exagerarea unor trăsături de personalitate pentru a atrage atenția, sau a atinge anumite obiective, de natură virtuală sau nu.
Aceste modificări de comportament creează inadaptări la lumea reală, dificultăți de relaționare.
Cred că nu trebuie respinsă lumea virtuală ci mai degrabă folosită, ca o unealtă. Deși o unealtă complicată, aceasta poate fi folosită pentru crearea de legături trainice în lumea reală, pentru deschiderea unei noi dimensiuni de relaționare, dar nu folosită exclusiv ci ca un complement.
