Dimensiunea dezastrului din Siria

Am primit de la Părintele Meletie din Siria următoarele legături către fotografii ce înfăţişează impactul războiului asupra bisericilor ortodoxe din Siria, pun legăturile exact cu mesajele de la părintele:

Aici gasiti pozele cand au atacat scoala primara patriarhala la Damasc
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.390229914414061.1073742170.292018570901863&type=1

Si aici rachetele care au fost aruncate pe Biserica Sfintei Cruci la Damasc
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.377885885648464.1073742139.292018570901863&type=1

Toate acestea le gasiti la pagina patriarhiei pe facebook:
https://www.facebook.com/Antiochpatriarchate.org

Aici o poza din Biserica Braul Maicii Domnului, cea mai veche biserica crestina cunoscuta pana acum de la anul 59 d.Hr.: 
http://syrianow.sy/index.php?d=26&id=77516

Aici Biserica Sfantul Gheorghe tot din Homs: 
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=390781197624242&set=pb.332423263460036.-2207520000.1387319047.&type=3&src=https%3A%2F%2Ffbcdn-sphotos-f-a.akamaihd.net%2Fhphotos-ak-frc3%2F251894_390781197624242_556685548_n.jpg&size=640%2C480

Aici o alta biserica din Kara, unde au scos si sfintele moaste din mormant: 
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=583954368340339&set=a.563527033716406.1073741828.563150067087436&type=1&relevant_count=1

Mai sunt o gramada de biserici si de manastiri mai ales din alep si Maaloula dar inca nu poate nimeni sa ajunga acolo.

Să ne rugăm pentru fraţii noştrii din Siria

Să ne rugăm pentru Siria

”Nu este un război împotriva creștinilor ci este un război împotriva Siriei, un război împotriva Adevărului. Multi creștini au murit apărând musulmani, multi musulmani au murit apărând creștini. Unde este suferință este și sfințenie” -Părintele monah Meletie Shattahi.

Am avut privilegiul să întâlnesc un om special, un posibil viitor mucenic, pe Părintele monah Meletie, călugăr ortodox sirian. Părintele Meletie vorbește excelent limba română, a absolvit Facultatea de Teologie din București și s-a născut în singurul sat în care se mai vorbește aramica, limba în care a propovăduit Iisus Hristos, în Maaloula, la nord de Damasc. Azi a plecat înapoi acasă în Siria pentru că ascultarea lui s-a terminat și pentru că mănăstirea sa este acolo.

Maaloula, singurul loc în care se mai vorbește aramaica, situat la nord de Damasc, la o altitudine de 1600 de metri.

Ce voi spune mai departe nu poate exprima decât parțial realitatea siriană transmisă atât de profund, de emoționant, de către Părintele Meletie, care ni s-a destăinuit la sfârșitul întâlnirii că s-a simțit ca într-o familie. Trebuie să ținem seama și de faptul că vorbim de una dintre puținele mărturii despre ceea ce se întâmplă în Siria, de la unul care are contact direct cu oamenii și tragicele evenimentele ce se petrec acolo.

Conform spuselor părintelui, războiul a luat până în prezent, 120.000 de suflete, bărbați, femei și copiii, dintre aceștia, 5.600 de creștini. Ca o comparație (a mea) atacul terorist asupra turnurilor gemene a produs un număr de aproape 3.000 de victime.

Cu ce scop, de ce? Să nu uităm că Siria era un stat prosper, liniștit, în care au trăit în perfectă armonie creștinii (ortodocși, copți, armeni) cu musulmanii. Conform spuselor părintelui, în Siria, înainte de război, musulmanii îl opreau pe stradă să-i ceară binecuvântare, aceștia nu suportă batjocorirea însemnelor creștine, Sf. Cruce, Sf. Evanghelie, etc.. Musulmanii au mare evlavie la Maica Domnului și de multe ori vin și se roagă la icoanele ortodoxe făcătoare de minuni, pot fi văzuți în mănăstiri ortodoxe. În Siria creștinii sunt bine-văzuți de comunitatea musulmană și exista o minunată înțelegere între ei. Cine ar vrea să strice această buna-înțelegere?


Se pare că de la începutul conflictului în Siria au intrat un număr foarte mare de insurgenți (de ordinul sutelor de mii) în special prin zona de graniță cu Turcia, un teritoriu muntos împădurit. Există mărturii ale sirienilor ce afirmă că insurgenții nu vorbesc limba arabă, și au naționalități dintre cele mai diverse.

”Deci, auzind acestea Sfânta Tecla și cunoscînd gîndul lor cel rău, a fugit din mîinile lor; aceea care oarecînd de fiare nu se înfricoşase, fugea acum de acei oameni neruşinaţi. Iar ei, ca vînătorii pe oaie, o izgoneau pe dînsa prin pustie. Cînd era aproape să o ajungă, s-a rugat lui Dumnezeu ca să o izbăvească pe ea din mîinile acelor neruşinaţi. Şi îndată, un munte de piatră, care se afla acolo, s-a desfăcut din porunca lui Dumnezeu, primind pe sfînta înlăuntrul său.” - Viaţa şi pătimirea Sfintei Întîia Muceniţă Tecla, cea întocmai cu apostolii (24 septembrie)

Mănăstirea Sf. Tecla din Maaloula, Siria. A fost construită chiar pe locul unde Sfânta muceniță Tecla, din mila Domnului,  a fost izbăvită de urmăritori, prin ascunderea sfintei în interiorul muntelui. Sursa: Panoramio

În prezent în Siria se duce o luptă împotriva creștinilor. De fiecare dată când armata siriană eliberează satele ocupate de teroriști, aceștia omoară zeci de creștini la plecare și apoi fug către un alt sat. Uneori sunt atacate de către teroriști sate cu populație creștină și care nu au nici un fel de importanță strategică. Teroriștii atacă și Damascul, însă orașul este foarte bine apărat de armată. În schimb lansează atacuri cu rachete, fiind preferate orele 11:00-13:00 când creștinii ies de la Sf. Liturghie.

Bombardament asupra uneia dintre suburbiile Damascului, Barza în septembrie 2013. Sursa: www.abc.net.au

În septembrie anul acesta teroriștii au atacat Maaloula. Au ucis atunci 63 de locuitori, iar a două zi armata siriană a reușit să respingă atacul terorist. Maicile au rămas în mănăstire, apărate de soldați și de 67 de tineri din sat. Două luni au trăit în condiții de extremă puținătate a hranei și apei până acum trei săptămâni când teroriștii au intrat iarăși în oraș. Toți soldații și tinerii din oraș ce apărau maicile de la mănăstire au fost uciși iar teroriștii au luat cu ei 13 maici tinere (ca să nu-i încetinească din fugă) împreună cu alte trei fete de la școala de fete din incinta mănăstirii. Se pare că teroriștii intenționează să realizeze un schimb cu 1.000 de femei jihadiste reținute de autoritățile siriene.

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul - icoană

Să-i avem în rugăciuni pe Preasfințitul Pavel, Maica stareță Pelaghia cu toată obștea mănăstirii Sfânta Tecla, Maica Fevronia cu toată obștea mănăstirii Saidnaya, Părintele Maxim și pe Preafericitul Ioan.

Cine vrea să inflameze societatea românească?

La sesizarea Revistei 22 și a Institutului ”Elie Wiesel”, mass-media romanească s-a inflamat de la un colind asa-zis antisemit prezentat într-o emisiune la TVR3, poate fi văzut mai jos:

In primul rand în textul colindului nu este "jidovan afurisit", cum fals (sau superficial) a spus Revista 22 și cum încearcă să inducă ”Elie Wiesel” preluați apoi prompt de Realitatea, ci "jidov neam afurisit".

Sunt colinde cam din toate zonele, mai ales din Transilvania, care fac referire la momentul judecății lui Hristos de către Pilat in fata mulțimii din Ierusalim : "Iar tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noștri!" (Matei 27,25). Este blestemul necunoașterii lui Hristos, Mesia cel așteptat de atâtea veacuri de neamul israelitean, proorocit de profeții sai si răstignit la Ierusalim. Arhaic vorbind afurisenia însemna ruperea de comunitate, anatema. Ea era data celui care păcătuia și ridicata de la cel care se îndrepta. Nu este un cuvânt care jignește ci un cuvânt ce exprimă ruperea ”jidovilor” adică a poporului evreu de comuniunea în Hristos. Plus, în spațiul arhaic românesc a spune ”jidovi” era ca și cum ai spune ”nemți” pentru a desemna  poporul german sau ”leși” pentru a desemna polonezii, fără conotația peiorativă dobândită mai târziu.

In al doilea rand referirea focului ca loc de pedeapsă este legată de "iezerul de foc și de pucioasă". Practic ultimele versuri descriu viziunea populară a iadului, o întâlnim în iconografia din toate bisericile ortodoxe. Totodată să nu uităm, în istoria bisericii creștine exista sfinți și personalități semite, începând cu Sfinții Apostoli, apoi Hristos însuși a dat exemplu, prin pilda samariteanului și ne-a arătat prin porunca iubirii aproapelui  care este calea de mântuire. Aceste lucruri sunt binecunoscute în spațiul arhaic românesc și sunt reflectate în colindele ce vestesc Nașterea Domnului nostru, Iisus Hristos. Prin urmare înțelesul colindului este cu totul altul, iar mass-media românească s-a raportat superficial la cuvinte ce aveau alt înțeles atunci când în satul arhaic transilvan copiii vesteau Nașterea Mântuitorului.

Detaliu frescă, Judecata de apoi, Mănăstirea Voroneț

Revoluție la buzunar.

Sursa foto: România liberă

 Nici revoluțiile nu mai pot fi ce au fost odată.

De ce să ne chinuim, să ieșim în stradă, să înghețăm, când putem bine-merci să nu mai plătim taxele? De ce să strigăm, să răgușim, pentru ce? Ce îi doare pe băieți mai tare? Bugetul, buzunarul statului.

Care suntem mai tineri și mai sănătoși, care aveți firme, noi, pulimea care muncim să facem bani să plătim impozite pentru ei ca să plătească jandarmii să ne-o tragă tot nouă, în țara pe care ei o conduc așa cum nu vrem noi, să nu mai plătim nimic la stat dacă nu ne mai convine. Și nu ne convine! E o formă de protest dacă nu te îngrijorează temporar pensia și ar fi bine să nu te îngrijoreze, pentru că nu o vei mai apuca cu ăștia la conducerea țării.

Să vedem dacă mai au jandarmii ce să pună pe masă la copii, cu ce mai plătesc polițiștii ratele la bancă? Să vedem cum o să fie când nu vor mai fi bani la bugetul care și-așa e de pe o lună pe alta, și-aia cu ajutor de la FMI, când nu vor mai plăti pensii, salariile medicilor, profesorilor, când vor ieși în stradă pe bune, nu de formă ca până acum, cu lideri sindicali plătiți tot de ei. Să vedem atunci pe unde mai scot cămașa politicienii noștri?

Asta e revoluția care îi doare, care poate schimba ceva. Revoluție la buzunar.

Acțiune și re-acțiune sau cum dai un pumn și primești înapoi o revoluție.

Vreau să expun o lege simplă: Orice acțiune naște o re-acțiune. Legea se aplică și când acțiunea este a establishement-ului asupra societății românești. Pentru că din păcate acum sunt două lucruri opuse: Politicieni contra societatea românească. Ei nu mai fac parte din ea.

Acțiune: Gazele de șist.
Exploatările gazelor de șist prin metoda fracturării hidraulice înseamnă că o mare parte din suprafața țării este concesionată companiilor străine, fără consultare publică, fără legislație de mediu, fără o analiză asupra modului în care se afectează resursele de apă, modul de trai și înfățișarea comunităților rurale. La comandă, brutal. Politicieni împotriva românilor. În fața acestei invazii de tip neo-liberal (dar nu numai occidental pentru că inclusiv companii rusești sunt la masa negocierilor resurselor noastre) fără respect față de om și natură, societatea civilă din România s-a trezit și a trecut la contra-reacție: se organizează.

Paranteză - scurtă imagine a supra-societății românești
Presupun că aș fi pe o poziție, să spunem supra-politică în România (nu-mi fac iluzii că oamenii de la televizor iau toate deciziile în țara asta). Nu m-ar interesa decât liniștea și amorțeala societății, pentru realizarea liniștită a scopului: Vânzarea, hăcuirea țării pe bucăți. Obținerea de avantaje și bani, în același timp cu ascunderea faptelor și menținerea societății per ansamblul său, în ignoranță, pentru că nu-i așa, cu cât știu mai mulți, cu atât trebuie împărțită prada în mai multe părți. Plus liniștea socială este de dorit în aceste situații. În acest sens nu aș face decât: 1. Să asmut continuu, prin mesaje și acțiuni punctuale, diverse categorii sociale, unele împotriva altora. Țiganii împotriva românilor și invers, unguri împotriva românilor și invers, atei împotriva credincioșilor și câteodată invers, etc. Unde există un grup social, acesta trebuie identificat și asmuțit împotriva unui alt grup social. Inclusiv jandarmi împotriva protestatarilor. Ca o paranteză, jandarmilor le este inoculată programat o imagine pre-definită a protestatarului. Protestatarii nu mai sunt indivizi ci doar hipsteri, puși pe scandal, drogați, etc. Pentru că dacă protestatarii ar fi oameni, jandarmii nu ar mai putea lovi cu sârg și fără mustrări de conștiință. Să nu uităm în același timp că jandarmii sunt simpli executanți, un instrument, nu sunt cauza relelor în țara asta, iar sentimentele ostile împotriva lor nu sunt în nici un fel justificate.
2. Crearea unei false societăți civile - ONG-uri cu președinți mai mult sau mai puțin sub acoperire, cu misiune precisă de a monopoliza protestul pe o anumită zonă socială.
3. Bariere administrative sau de altă natură pentru accesul în cercul politicii. În România este nevoie de un număr enorm de semnături, de ordinul a sute de mii (și o dispersie teritorială) pentru a realiza un partid politic (în alte țări, spre exemplu în Italia sau Belgia este nevoie de 2000-3000 de semnături, fără dispersie. 
4. Crearea unei false libertăți a presei prin ridicarea unor bariere enorme (nu numai bănești dar mai ales administrative) la intrarea pe piață a televiziunilor ori a ziarelor de tiraj mare. De fapt presa și televiziunile centrale au fost încă de la început create spre a realiza scopurile unor grupuri de interese.

Bunica la protest. Sursa: facebook

Înapoi la gaze: Reacțiune
Cercurile vicioase 1-4 de mai sus se rup acum pentru că orice acțiune are și o reacțiune iar în prezent există ascendentul comunicațional dat de internet. Lovești, vei fi lovit înapoi cu o forță egală este valabil doar în mecanica lui Newton, în mecanica socială, o lovitură dată comunităților locale prin intruziune barbară asupra proprietății și apei potabile din subsol, conduce la trezirea societății românești. Am văzut o imagine emblematică, cu  o băbuță, sprijinită în baston: ”Știi că e ceva în neregulă cu guvernul țării tale atunci când îți iese bunica la protest”. Nimic mai adevărat, lovitura dată țării de către proprii politicieni, simple marionete ale companiilor străine, conduce la reorganizarea pe plan local în grupuri de acțiune locală. Retragerea către atomul indestructibil al societății: Comunitatea locală. Nuca tare a societății. Așa va arăta  societatea post-industrială: comunități locale organizate, puternice, interconectate cu ajutorul noilor tehnologii, cu centre de resurse. Ușoare, adaptabile, învață ușor acționează instant. Iar protestul se va deplasa și el în același mod, devastator pentru politicienii actuali incapabili să se adapteze.

Epilog
Scriu aceste rânduri pentru că știu, această stare de fapt nu mai poate fi schimbată. Ați împins la Pungești, dragi politicieni (sau ați fost forțați să împingeți) un bulgăraș mic de zăpadă care va crește pe măsură ce se rostogolește la vale, care o să vă zguduie lumea voastră călduță de la centru și care în cele din urmă vă va mătura. Societatea se trezește, amorțeala a trecut. Vă mulțumesc din suflet că ne-ați lovit!

Alături de Erdogan

Evoluția evenimentelor

Nu insist prea mult, totul a început ca un protest pașnic al unor tineri față de inițiativa guvernului de a transforma Parcul Gezi din Istanbul în complex turistic ce va cuprinde, printre altele și un mall. Se intenționează revitalizarea și valorificarea turistică a cazarmei otomane Topcu Kișlasi.

Parcul Gezi-Istanbul. Stânga-sus cazarma otomană ce se afla inițial pe amplasament. Dreapta-sus situația actuală. Jos-proiectul propus

Cum se întâmplă frecvent, protestul tinerilor ecologiști este preluat, denaturat și folosit de militanții secularismului turc sau al pseudo-valorilor occidentale ca instrument de luptă împotriva premierului Erdogan. Poliția intervine în forță, să nu uităm totuși că suntem la Istanbul, printre ”protestatari” se află suporterii echipelor Galatasaray, Fenerbahce ori Beșiktaș, recunoscuți pentru agresivitate, care de această dată nu se mai luptă între ei ci împreună, cu forțele de ordine.

Escaladarea controlată a protestului

Mass-media internațională a relatat pe larg, punctând decisiv cu fotografii lacrimogene. La figurat și la propriu, deoarece poliția a folosit în mod generos spray-ul cu piper.

Care sunt ”păcatele” lui Erdogan

Personalitate carismatică, cu largă popularitate, profund tradiționalist, ancorat în nevoile Turciei profunde, premierul Recep Tayyip Erdogan se află acum la al treilea mandat. Lider al Partidului pentru Dreptate şi Dezvoltare, a condus Turcia pe calea progresului încă din 2002 de când a preluat puterea. Voi enumera doar câteva dintre realizările sale:

• A scos țara din recesiune prin aplicarea reformelor de stimulare a afacerilor și a investițiilor străine. Turcia a avut în medie, de la venirea sa, o creștere a economiei de 7,3% pe an (Sursa: http://www.telegraph.co.uk). Iată cum arată PIB-ul Turciei, de la venirea lui Erdogan. Este făcută comparația cu România iar atenție, valorile sunt raportate constant la valoarea dolarului din anul 2000, cu această ocazie putem vedea că PIB-ul României nu a crescut semnificativ în ultimii 10 ani, creșterea de PIB în cazul nostru fiind anulată de deprecierea monedei naționale, lucru care nu s-a întâmplat în Turcia:
   
  
• A aplicat intensiv reforme de creștere a calității în educație și de dezvoltare a resurselor umane. Spre exemplu, nu este o întâmplare că în București, cel mai bine cotat liceu privat are proprietari turci;
• Susține economia prin investiții masive în infrastructură. La Istanbul s-a demarat construcția celui mai modern aeroport din lume, acesta va avea o capacitate aprox. 100 mil. pasageri pe an. Ca o comparație, Otopeni va avea, după dublarea capacității, o capacitate maximă de aprox. 12 mil. pasageri pe an. (Sursa: wall-street.ro);
• Reformele conduse de Erdogan au redus dependența de capitalul străin ÎN TOTALITATE. Turcia avea o datorie la FMI în 2003, de aprox. 23 mld. dolari. de atunci a plătit toată datoria și s-a transformat în creditor al FMI. (Sursa: Business24.ro). Întâmplător sau nu, Turcia a plătit ultima rată la FMI pe 14 Mai 2013. În comparație, România are de plătit 20 mld. de dolari până în 2016. (Sursa: Știrile Protv)

• Din aceeași categorie a măsurilor menite să reducă dependența de capitalul străin face parte și politica lui Erdogan de atragere a banilor pe care turcii îi plasează în străinătate. Astfel, toți cetățenii turci  ce vor repatria economiile  până la 31 iulie anul acesta, vor beneficia de o reducere a taxelor de la 35% la 2% taxa percepută de stat la repatrierea averilor deţinute în străinătate. Se apreciază că vor intra în Turcia 100 mld. de dolari din această facilitate fiscală. (Sursa: Bursa.ro);

Este cred, destul de clar că astfel de măsuri nu îi pot asigura și popularitatea pe plan internațional, în prezent independența financiară a unei țări este privită ca o amenințare directă la adresa lumii occidentale pentru că nu mai există metode coercitive de acțiune împotriva unei națiuni.

Lupta dintre tradiție și secularizare în Turcia

Ultimul sultan turc, Vahideddin (Mehmet VI), părăsește reședința sa, palatul Dolmabahçe din  Istanbul în 1922, este declarat ”persona non grata” și pleacă in exil împreuna cu familia. Dinastia otomană dispare. Anul următor, la 29 octombrie 1923 ia naștere Republica Turcă iar Ataturk  începe reforma de secularizare și laicizare (de inspirație iluminist-masonică - el fiind mason) a țării.

Ultimul sultan otoman părăsește palatul. Sursa: Wikipedia

Profund tradiționalistă, Turcia nu putea fi ”modernizată” cu ușurință, iar Ataturk instituie ca garant (câine de pază) al laicității statului  Armata, instaurând în locul dinastiei otomane alungate din țară, dinastia militară a generalilor de armată.

Această nouă dinastie militară este ruptă de abia în Iulie 2011, când  reprezentații elitei militare turce și-au dat demisia din structurile de conducere, în urma dejucării planurilor lor de către Erdogan. Printre demisionari, Șeful Statului Major al forțelor armate ale Turciei, generalul Isik Kosaner, și comandanții infanteriei, marinei şi forțelor aeriene, ș.a.(Sursa: Realitatea.net). Alți 42 de generali  au fost încarcerați ca urmare a participării la un complot început în 2003, imediat după preluarea puterii de Erdogan și care viza răsturnarea guvernului Partidului Justiției și Dezvoltării . Complotul ar fi presupus aruncarea în aer a unor moschei şi provocarea unor tensiuni cu Grecia, pentru a aduce haos politic în ţară şi a justifica o preluare a puterii de către armată. Armata susține însă că erau doar scenarii de pregătire, pentru a preveni o eventualitate tulburare politică. (Sursa: Război întru Cuvânt).

Premierul Erdogan (stânga) Vs. Kemal Ataturk

În politica internă, primul ministru are o poziție clară pro-viață,  afirmând de mai multe ori că AVORTUL ESTE O CRIMĂ și că ”uciderea unui copil în burta mamei este totuna cu uciderea lui ulterioară nașterii”. De asemenea promovează o legislație care pune în valoare valorile tradiționale ale Turciei și educația corectă a tinerilor - a promovat măsuri împotriva băuturilor alcoolice prin interzicerea reclamelor la acestea și  vânzarea lângă școli sau moschei și interzicerea băuturilor alcoolice la vânzare în magazine  între orele 10 pm - 6 am. Este de menționat că vânzarea băuturilor alcoolice este permisă în restaurante și baruri, deci nu este o interzicere de tip radical-islamic ci una educativ-corectivă. Chiar dacă pentru noi, poate părea o măsură strictă, trebuie precizat că în lumea islamică consumul de alcool este privit mult mai restrictiv. Bineînțeles, grupările radical-feministe și cele care promovează pseudo-valorile occidentale (printre care consumul de alcool de pe băncile școlii, așa cum se întâmplă în statele occidentale), organizații sponsorizate din afara țării, sunt acum în stradă strigând că vor parc și spațiu verde în Istanbul.

Observăm că primul ministru turc nu are mulți prieteni, nici în țară nici în afara ei, în afară de Turcia tradițională, profundă, care i-a acordat trei mandate de prim-ministru până acum. Însă Turcia, ca și România, este din fericire ancorată în mediul rural (40% din populație locuiește la țară) cu singura diferență că Turcia rurală este profund tradiționalistă, iar aici încrederea în măsurile care s-au dovedit de succes ale lui Erdogan, este deplină.

În loc de rezumat
Premierul turc a reușit să articuleze o politică sustenabilă de dezvoltare a țării pe scheletul valorilor tradiționale, așa cum nu a mai reușit nimeni în istoria modernă a țării. Modelul turc de dezvoltare economică este dat ca exemplu de oficialii BERD (Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare) economistul șef al instituției, Erik Berglof, a lăudat măsurile de stabilitate ale guvernului Erdogan felicitând o ”aterizare lină” a economiei turce după criza economică, cu ocazia întâlnirii anuale ce a avut loc la Istanbul pe 10 mai anul acesta. (Sursa: The Wall Street Journal).

Pe plan internațional, premierul turc a promovat o politică externă demnă , țara sa  dispunând de a doua forță militară din NATO, după SUA, lucru ”recunoscut” și de Obama care a făcut aici  prima sa vizită externă după ce a preluat mandatul de președinte și prin realizarea unei complete independențe financiare a țării de împrumuturile externe.

Poziția sa tradiționalistă în problemele etice i-a atras eticheta de ”radical-islamist”, asemănătoare celei de ”ultra-ortodox” promovată și de unele restrânse și nereprezentative cercuri pro-occidental anti-umane din România. Este o manipulare verbală deja cunoscută, promovată de mass-media main-stream din țările așa-zis dezvoltate.

Premierul Erdogan este un turc mândru de istoria țării sale (la turci istoria a fost preponderent imperialistă și și-o asumă) așa că restaurarea cazarmei militare de la Topcu Kișlasi are o valoare simbolică, mai presus de cea comercială. Apărătorii parcului - și mă refer aici strict la militanții ecologiști, nu și la cei ce au deturnat ulterior protestul lor  - trebuie să țină seama că pe amplasament s-a aflat inițial o cazarmă, o construcție cu o valoare istorică deosebită, dărâmată de Ataturk. Deci prima utilizare publică a spațiului a fost de cazarmă. Și vin cu următoare situație ipotetică: Să presupunem că în locul Halei Matache se construiește un parc. Apoi, după o vreme, se propune un proiect de reconstrucție a Halei Matache, după proiectul original, pe amplasamentul inițial. Care ar fi poziția celor două tabere civice din București, respectiv apărătorii monumentelor-simbol ale orașului și apărătorii spațiului verde? Voi cum vă poziționați? În situația dată o soluție arhitectonică ar putea fi amenajarea unui spațiu verde în curtea interioară.

Stânga sus - fațada originală a cazarmei otomane Topcu Kislasi. Dreapta-sus imagini de la demolare. Jos-proiectul de fațadă propus.

Erdogan este un bărbat de stat ce va construi ”cazarma” cu sprijinul Turciei profunde, tradiționale, iar modelul său de lider ancorat în nevoile țării este unul de urmat și de oamenii politici din România, care au uitat de mult să se gândească la țara lor sau, și mai important, să facă istorie.

Primul ministru turc, Recep Tayyip Erdogan, pe 10 mai 2013, la întâlnirea anuală BERD, ce a avut loc la Istanbul. Sursa: The Wall Street Journal

Despre virtualitate

Puțin Google și am aflat că în română, conform DEX, virtual vine din franțuzescul virtuel. În engleză, unde termenul se folosește pe scară largă,  virtual vine din Latina medievală virtualis, din latinescul virtus 'virtute', sugerat de folosirea latinescului târziu virtuosus. Altfel spus este și ceva bun în virtual.

În prezent conceptul mediul virtual este folosit pentru a descrie complexul de activități și interacțiuni în on-line, pe internet, care spre deosebire de activitățile din lumea fizică, nu acționează direct asupra materiei ci are o acțiune directă asupra ideilor, imaginilor, conceptelor-pe care le propagă, le modifică, le nuanțează. Și creează altele de același fel.

Astfel ia naștere o nouă realitate deschisă acum 550 de ani, odată cu folosirea presei tipografice pentru reproducerea în masă a cărților, dar cu un grad superior de interactivitate față de lumea cărților, dată de posibilitățile tehnologice actuale.

În lumea virtuală poți schimba ușor idei, concepte, imagini, poți citi, te poți juca, poți virtual-interacționa cu alții ca tine, poți să plătești facturi și să virtual-călătorești.

Virtualitatea acestei noi realități vine însă cu niște costuri pentru oameni, altele decât cele financiare, date de necesitatea achiziționării tehnologiei de operare. Sunt costuri umane, date de modificarea felului de a acționa și inter-acționa.

Pentru că în mediul virtual indivizii sunt avataruri adică proiecții de personalitate, există, mai ales în rândul tinerilor, dar nu exclusiv, modificări comportamentale. Modificările comportamentale vizează exagerarea unor trăsături de personalitate pentru a atrage atenția, sau a atinge anumite obiective, de natură virtuală sau nu.

Aceste modificări de comportament creează inadaptări la lumea reală, dificultăți de relaționare.

Cred că nu trebuie respinsă lumea virtuală ci mai degrabă folosită, ca o unealtă. Deși o unealtă complicată, aceasta poate fi folosită pentru crearea de legături trainice în lumea reală, pentru deschiderea unei noi dimensiuni de relaționare, dar nu folosită exclusiv ci ca un complement.