Acțiune și re-acțiune sau cum dai un pumn și primești înapoi o revoluție.

Vreau să expun o lege simplă: Orice acțiune naște o re-acțiune. Legea se aplică și când acțiunea este a establishement-ului asupra societății românești. Pentru că din păcate acum sunt două lucruri opuse: Politicieni contra societatea românească. Ei nu mai fac parte din ea.

Acțiune: Gazele de șist.
Exploatările gazelor de șist prin metoda fracturării hidraulice înseamnă că o mare parte din suprafața țării este concesionată companiilor străine, fără consultare publică, fără legislație de mediu, fără o analiză asupra modului în care se afectează resursele de apă, modul de trai și înfățișarea comunităților rurale. La comandă, brutal. Politicieni împotriva românilor. În fața acestei invazii de tip neo-liberal (dar nu numai occidental pentru că inclusiv companii rusești sunt la masa negocierilor resurselor noastre) fără respect față de om și natură, societatea civilă din România s-a trezit și a trecut la contra-reacție: se organizează.

Paranteză - scurtă imagine a supra-societății românești
Presupun că aș fi pe o poziție, să spunem supra-politică în România (nu-mi fac iluzii că oamenii de la televizor iau toate deciziile în țara asta). Nu m-ar interesa decât liniștea și amorțeala societății, pentru realizarea liniștită a scopului: Vânzarea, hăcuirea țării pe bucăți. Obținerea de avantaje și bani, în același timp cu ascunderea faptelor și menținerea societății per ansamblul său, în ignoranță, pentru că nu-i așa, cu cât știu mai mulți, cu atât trebuie împărțită prada în mai multe părți. Plus liniștea socială este de dorit în aceste situații. În acest sens nu aș face decât: 1. Să asmut continuu, prin mesaje și acțiuni punctuale, diverse categorii sociale, unele împotriva altora. Țiganii împotriva românilor și invers, unguri împotriva românilor și invers, atei împotriva credincioșilor și câteodată invers, etc. Unde există un grup social, acesta trebuie identificat și asmuțit împotriva unui alt grup social. Inclusiv jandarmi împotriva protestatarilor. Ca o paranteză, jandarmilor le este inoculată programat o imagine pre-definită a protestatarului. Protestatarii nu mai sunt indivizi ci doar hipsteri, puși pe scandal, drogați, etc. Pentru că dacă protestatarii ar fi oameni, jandarmii nu ar mai putea lovi cu sârg și fără mustrări de conștiință. Să nu uităm în același timp că jandarmii sunt simpli executanți, un instrument, nu sunt cauza relelor în țara asta, iar sentimentele ostile împotriva lor nu sunt în nici un fel justificate.
2. Crearea unei false societăți civile - ONG-uri cu președinți mai mult sau mai puțin sub acoperire, cu misiune precisă de a monopoliza protestul pe o anumită zonă socială.
3. Bariere administrative sau de altă natură pentru accesul în cercul politicii. În România este nevoie de un număr enorm de semnături, de ordinul a sute de mii (și o dispersie teritorială) pentru a realiza un partid politic (în alte țări, spre exemplu în Italia sau Belgia este nevoie de 2000-3000 de semnături, fără dispersie. 
4. Crearea unei false libertăți a presei prin ridicarea unor bariere enorme (nu numai bănești dar mai ales administrative) la intrarea pe piață a televiziunilor ori a ziarelor de tiraj mare. De fapt presa și televiziunile centrale au fost încă de la început create spre a realiza scopurile unor grupuri de interese.

Bunica la protest. Sursa: facebook

Înapoi la gaze: Reacțiune
Cercurile vicioase 1-4 de mai sus se rup acum pentru că orice acțiune are și o reacțiune iar în prezent există ascendentul comunicațional dat de internet. Lovești, vei fi lovit înapoi cu o forță egală este valabil doar în mecanica lui Newton, în mecanica socială, o lovitură dată comunităților locale prin intruziune barbară asupra proprietății și apei potabile din subsol, conduce la trezirea societății românești. Am văzut o imagine emblematică, cu  o băbuță, sprijinită în baston: ”Știi că e ceva în neregulă cu guvernul țării tale atunci când îți iese bunica la protest”. Nimic mai adevărat, lovitura dată țării de către proprii politicieni, simple marionete ale companiilor străine, conduce la reorganizarea pe plan local în grupuri de acțiune locală. Retragerea către atomul indestructibil al societății: Comunitatea locală. Nuca tare a societății. Așa va arăta  societatea post-industrială: comunități locale organizate, puternice, interconectate cu ajutorul noilor tehnologii, cu centre de resurse. Ușoare, adaptabile, învață ușor acționează instant. Iar protestul se va deplasa și el în același mod, devastator pentru politicienii actuali incapabili să se adapteze.

Epilog
Scriu aceste rânduri pentru că știu, această stare de fapt nu mai poate fi schimbată. Ați împins la Pungești, dragi politicieni (sau ați fost forțați să împingeți) un bulgăraș mic de zăpadă care va crește pe măsură ce se rostogolește la vale, care o să vă zguduie lumea voastră călduță de la centru și care în cele din urmă vă va mătura. Societatea se trezește, amorțeala a trecut. Vă mulțumesc din suflet că ne-ați lovit!