Dimensiunea dezastrului din Siria

Am primit de la Părintele Meletie din Siria următoarele legături către fotografii ce înfăţişează impactul războiului asupra bisericilor ortodoxe din Siria, pun legăturile exact cu mesajele de la părintele:

Aici gasiti pozele cand au atacat scoala primara patriarhala la Damasc
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.390229914414061.1073742170.292018570901863&type=1

Si aici rachetele care au fost aruncate pe Biserica Sfintei Cruci la Damasc
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.377885885648464.1073742139.292018570901863&type=1

Toate acestea le gasiti la pagina patriarhiei pe facebook:
https://www.facebook.com/Antiochpatriarchate.org

Aici o poza din Biserica Braul Maicii Domnului, cea mai veche biserica crestina cunoscuta pana acum de la anul 59 d.Hr.: 
http://syrianow.sy/index.php?d=26&id=77516

Aici Biserica Sfantul Gheorghe tot din Homs: 
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=390781197624242&set=pb.332423263460036.-2207520000.1387319047.&type=3&src=https%3A%2F%2Ffbcdn-sphotos-f-a.akamaihd.net%2Fhphotos-ak-frc3%2F251894_390781197624242_556685548_n.jpg&size=640%2C480

Aici o alta biserica din Kara, unde au scos si sfintele moaste din mormant: 
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=583954368340339&set=a.563527033716406.1073741828.563150067087436&type=1&relevant_count=1

Mai sunt o gramada de biserici si de manastiri mai ales din alep si Maaloula dar inca nu poate nimeni sa ajunga acolo.

Să ne rugăm pentru fraţii noştrii din Siria

Să ne rugăm pentru Siria

”Nu este un război împotriva creștinilor ci este un război împotriva Siriei, un război împotriva Adevărului. Multi creștini au murit apărând musulmani, multi musulmani au murit apărând creștini. Unde este suferință este și sfințenie” -Părintele monah Meletie Shattahi.

Am avut privilegiul să întâlnesc un om special, un posibil viitor mucenic, pe Părintele monah Meletie, călugăr ortodox sirian. Părintele Meletie vorbește excelent limba română, a absolvit Facultatea de Teologie din București și s-a născut în singurul sat în care se mai vorbește aramica, limba în care a propovăduit Iisus Hristos, în Maaloula, la nord de Damasc. Azi a plecat înapoi acasă în Siria pentru că ascultarea lui s-a terminat și pentru că mănăstirea sa este acolo.

Maaloula, singurul loc în care se mai vorbește aramaica, situat la nord de Damasc, la o altitudine de 1600 de metri.

Ce voi spune mai departe nu poate exprima decât parțial realitatea siriană transmisă atât de profund, de emoționant, de către Părintele Meletie, care ni s-a destăinuit la sfârșitul întâlnirii că s-a simțit ca într-o familie. Trebuie să ținem seama și de faptul că vorbim de una dintre puținele mărturii despre ceea ce se întâmplă în Siria, de la unul care are contact direct cu oamenii și tragicele evenimentele ce se petrec acolo.

Conform spuselor părintelui, războiul a luat până în prezent, 120.000 de suflete, bărbați, femei și copiii, dintre aceștia, 5.600 de creștini. Ca o comparație (a mea) atacul terorist asupra turnurilor gemene a produs un număr de aproape 3.000 de victime.

Cu ce scop, de ce? Să nu uităm că Siria era un stat prosper, liniștit, în care au trăit în perfectă armonie creștinii (ortodocși, copți, armeni) cu musulmanii. Conform spuselor părintelui, în Siria, înainte de război, musulmanii îl opreau pe stradă să-i ceară binecuvântare, aceștia nu suportă batjocorirea însemnelor creștine, Sf. Cruce, Sf. Evanghelie, etc.. Musulmanii au mare evlavie la Maica Domnului și de multe ori vin și se roagă la icoanele ortodoxe făcătoare de minuni, pot fi văzuți în mănăstiri ortodoxe. În Siria creștinii sunt bine-văzuți de comunitatea musulmană și exista o minunată înțelegere între ei. Cine ar vrea să strice această buna-înțelegere?


Se pare că de la începutul conflictului în Siria au intrat un număr foarte mare de insurgenți (de ordinul sutelor de mii) în special prin zona de graniță cu Turcia, un teritoriu muntos împădurit. Există mărturii ale sirienilor ce afirmă că insurgenții nu vorbesc limba arabă, și au naționalități dintre cele mai diverse.

”Deci, auzind acestea Sfânta Tecla și cunoscînd gîndul lor cel rău, a fugit din mîinile lor; aceea care oarecînd de fiare nu se înfricoşase, fugea acum de acei oameni neruşinaţi. Iar ei, ca vînătorii pe oaie, o izgoneau pe dînsa prin pustie. Cînd era aproape să o ajungă, s-a rugat lui Dumnezeu ca să o izbăvească pe ea din mîinile acelor neruşinaţi. Şi îndată, un munte de piatră, care se afla acolo, s-a desfăcut din porunca lui Dumnezeu, primind pe sfînta înlăuntrul său.” - Viaţa şi pătimirea Sfintei Întîia Muceniţă Tecla, cea întocmai cu apostolii (24 septembrie)

Mănăstirea Sf. Tecla din Maaloula, Siria. A fost construită chiar pe locul unde Sfânta muceniță Tecla, din mila Domnului,  a fost izbăvită de urmăritori, prin ascunderea sfintei în interiorul muntelui. Sursa: Panoramio

În prezent în Siria se duce o luptă împotriva creștinilor. De fiecare dată când armata siriană eliberează satele ocupate de teroriști, aceștia omoară zeci de creștini la plecare și apoi fug către un alt sat. Uneori sunt atacate de către teroriști sate cu populație creștină și care nu au nici un fel de importanță strategică. Teroriștii atacă și Damascul, însă orașul este foarte bine apărat de armată. În schimb lansează atacuri cu rachete, fiind preferate orele 11:00-13:00 când creștinii ies de la Sf. Liturghie.

Bombardament asupra uneia dintre suburbiile Damascului, Barza în septembrie 2013. Sursa: www.abc.net.au

În septembrie anul acesta teroriștii au atacat Maaloula. Au ucis atunci 63 de locuitori, iar a două zi armata siriană a reușit să respingă atacul terorist. Maicile au rămas în mănăstire, apărate de soldați și de 67 de tineri din sat. Două luni au trăit în condiții de extremă puținătate a hranei și apei până acum trei săptămâni când teroriștii au intrat iarăși în oraș. Toți soldații și tinerii din oraș ce apărau maicile de la mănăstire au fost uciși iar teroriștii au luat cu ei 13 maici tinere (ca să nu-i încetinească din fugă) împreună cu alte trei fete de la școala de fete din incinta mănăstirii. Se pare că teroriștii intenționează să realizeze un schimb cu 1.000 de femei jihadiste reținute de autoritățile siriene.

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul - icoană

Să-i avem în rugăciuni pe Preasfințitul Pavel, Maica stareță Pelaghia cu toată obștea mănăstirii Sfânta Tecla, Maica Fevronia cu toată obștea mănăstirii Saidnaya, Părintele Maxim și pe Preafericitul Ioan.

Cine vrea să inflameze societatea românească?

La sesizarea Revistei 22 și a Institutului ”Elie Wiesel”, mass-media romanească s-a inflamat de la un colind asa-zis antisemit prezentat într-o emisiune la TVR3, poate fi văzut mai jos:

In primul rand în textul colindului nu este "jidovan afurisit", cum fals (sau superficial) a spus Revista 22 și cum încearcă să inducă ”Elie Wiesel” preluați apoi prompt de Realitatea, ci "jidov neam afurisit".

Sunt colinde cam din toate zonele, mai ales din Transilvania, care fac referire la momentul judecății lui Hristos de către Pilat in fata mulțimii din Ierusalim : "Iar tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noștri!" (Matei 27,25). Este blestemul necunoașterii lui Hristos, Mesia cel așteptat de atâtea veacuri de neamul israelitean, proorocit de profeții sai si răstignit la Ierusalim. Arhaic vorbind afurisenia însemna ruperea de comunitate, anatema. Ea era data celui care păcătuia și ridicata de la cel care se îndrepta. Nu este un cuvânt care jignește ci un cuvânt ce exprimă ruperea ”jidovilor” adică a poporului evreu de comuniunea în Hristos. Plus, în spațiul arhaic românesc a spune ”jidovi” era ca și cum ai spune ”nemți” pentru a desemna  poporul german sau ”leși” pentru a desemna polonezii, fără conotația peiorativă dobândită mai târziu.

In al doilea rand referirea focului ca loc de pedeapsă este legată de "iezerul de foc și de pucioasă". Practic ultimele versuri descriu viziunea populară a iadului, o întâlnim în iconografia din toate bisericile ortodoxe. Totodată să nu uităm, în istoria bisericii creștine exista sfinți și personalități semite, începând cu Sfinții Apostoli, apoi Hristos însuși a dat exemplu, prin pilda samariteanului și ne-a arătat prin porunca iubirii aproapelui  care este calea de mântuire. Aceste lucruri sunt binecunoscute în spațiul arhaic românesc și sunt reflectate în colindele ce vestesc Nașterea Domnului nostru, Iisus Hristos. Prin urmare înțelesul colindului este cu totul altul, iar mass-media românească s-a raportat superficial la cuvinte ce aveau alt înțeles atunci când în satul arhaic transilvan copiii vesteau Nașterea Mântuitorului.

Detaliu frescă, Judecata de apoi, Mănăstirea Voroneț

Revoluție la buzunar.

Sursa foto: România liberă

 Nici revoluțiile nu mai pot fi ce au fost odată.

De ce să ne chinuim, să ieșim în stradă, să înghețăm, când putem bine-merci să nu mai plătim taxele? De ce să strigăm, să răgușim, pentru ce? Ce îi doare pe băieți mai tare? Bugetul, buzunarul statului.

Care suntem mai tineri și mai sănătoși, care aveți firme, noi, pulimea care muncim să facem bani să plătim impozite pentru ei ca să plătească jandarmii să ne-o tragă tot nouă, în țara pe care ei o conduc așa cum nu vrem noi, să nu mai plătim nimic la stat dacă nu ne mai convine. Și nu ne convine! E o formă de protest dacă nu te îngrijorează temporar pensia și ar fi bine să nu te îngrijoreze, pentru că nu o vei mai apuca cu ăștia la conducerea țării.

Să vedem dacă mai au jandarmii ce să pună pe masă la copii, cu ce mai plătesc polițiștii ratele la bancă? Să vedem cum o să fie când nu vor mai fi bani la bugetul care și-așa e de pe o lună pe alta, și-aia cu ajutor de la FMI, când nu vor mai plăti pensii, salariile medicilor, profesorilor, când vor ieși în stradă pe bune, nu de formă ca până acum, cu lideri sindicali plătiți tot de ei. Să vedem atunci pe unde mai scot cămașa politicienii noștri?

Asta e revoluția care îi doare, care poate schimba ceva. Revoluție la buzunar.

Acțiune și re-acțiune sau cum dai un pumn și primești înapoi o revoluție.

Vreau să expun o lege simplă: Orice acțiune naște o re-acțiune. Legea se aplică și când acțiunea este a establishement-ului asupra societății românești. Pentru că din păcate acum sunt două lucruri opuse: Politicieni contra societatea românească. Ei nu mai fac parte din ea.

Acțiune: Gazele de șist.
Exploatările gazelor de șist prin metoda fracturării hidraulice înseamnă că o mare parte din suprafața țării este concesionată companiilor străine, fără consultare publică, fără legislație de mediu, fără o analiză asupra modului în care se afectează resursele de apă, modul de trai și înfățișarea comunităților rurale. La comandă, brutal. Politicieni împotriva românilor. În fața acestei invazii de tip neo-liberal (dar nu numai occidental pentru că inclusiv companii rusești sunt la masa negocierilor resurselor noastre) fără respect față de om și natură, societatea civilă din România s-a trezit și a trecut la contra-reacție: se organizează.

Paranteză - scurtă imagine a supra-societății românești
Presupun că aș fi pe o poziție, să spunem supra-politică în România (nu-mi fac iluzii că oamenii de la televizor iau toate deciziile în țara asta). Nu m-ar interesa decât liniștea și amorțeala societății, pentru realizarea liniștită a scopului: Vânzarea, hăcuirea țării pe bucăți. Obținerea de avantaje și bani, în același timp cu ascunderea faptelor și menținerea societății per ansamblul său, în ignoranță, pentru că nu-i așa, cu cât știu mai mulți, cu atât trebuie împărțită prada în mai multe părți. Plus liniștea socială este de dorit în aceste situații. În acest sens nu aș face decât: 1. Să asmut continuu, prin mesaje și acțiuni punctuale, diverse categorii sociale, unele împotriva altora. Țiganii împotriva românilor și invers, unguri împotriva românilor și invers, atei împotriva credincioșilor și câteodată invers, etc. Unde există un grup social, acesta trebuie identificat și asmuțit împotriva unui alt grup social. Inclusiv jandarmi împotriva protestatarilor. Ca o paranteză, jandarmilor le este inoculată programat o imagine pre-definită a protestatarului. Protestatarii nu mai sunt indivizi ci doar hipsteri, puși pe scandal, drogați, etc. Pentru că dacă protestatarii ar fi oameni, jandarmii nu ar mai putea lovi cu sârg și fără mustrări de conștiință. Să nu uităm în același timp că jandarmii sunt simpli executanți, un instrument, nu sunt cauza relelor în țara asta, iar sentimentele ostile împotriva lor nu sunt în nici un fel justificate.
2. Crearea unei false societăți civile - ONG-uri cu președinți mai mult sau mai puțin sub acoperire, cu misiune precisă de a monopoliza protestul pe o anumită zonă socială.
3. Bariere administrative sau de altă natură pentru accesul în cercul politicii. În România este nevoie de un număr enorm de semnături, de ordinul a sute de mii (și o dispersie teritorială) pentru a realiza un partid politic (în alte țări, spre exemplu în Italia sau Belgia este nevoie de 2000-3000 de semnături, fără dispersie. 
4. Crearea unei false libertăți a presei prin ridicarea unor bariere enorme (nu numai bănești dar mai ales administrative) la intrarea pe piață a televiziunilor ori a ziarelor de tiraj mare. De fapt presa și televiziunile centrale au fost încă de la început create spre a realiza scopurile unor grupuri de interese.

Bunica la protest. Sursa: facebook

Înapoi la gaze: Reacțiune
Cercurile vicioase 1-4 de mai sus se rup acum pentru că orice acțiune are și o reacțiune iar în prezent există ascendentul comunicațional dat de internet. Lovești, vei fi lovit înapoi cu o forță egală este valabil doar în mecanica lui Newton, în mecanica socială, o lovitură dată comunităților locale prin intruziune barbară asupra proprietății și apei potabile din subsol, conduce la trezirea societății românești. Am văzut o imagine emblematică, cu  o băbuță, sprijinită în baston: ”Știi că e ceva în neregulă cu guvernul țării tale atunci când îți iese bunica la protest”. Nimic mai adevărat, lovitura dată țării de către proprii politicieni, simple marionete ale companiilor străine, conduce la reorganizarea pe plan local în grupuri de acțiune locală. Retragerea către atomul indestructibil al societății: Comunitatea locală. Nuca tare a societății. Așa va arăta  societatea post-industrială: comunități locale organizate, puternice, interconectate cu ajutorul noilor tehnologii, cu centre de resurse. Ușoare, adaptabile, învață ușor acționează instant. Iar protestul se va deplasa și el în același mod, devastator pentru politicienii actuali incapabili să se adapteze.

Epilog
Scriu aceste rânduri pentru că știu, această stare de fapt nu mai poate fi schimbată. Ați împins la Pungești, dragi politicieni (sau ați fost forțați să împingeți) un bulgăraș mic de zăpadă care va crește pe măsură ce se rostogolește la vale, care o să vă zguduie lumea voastră călduță de la centru și care în cele din urmă vă va mătura. Societatea se trezește, amorțeala a trecut. Vă mulțumesc din suflet că ne-ați lovit!